Urmeaza coborarea pe aceasta poteca fantastica, una foarte tehnica dar si una care nu permite nici o marja de eroare. Dupa mai multe serpentine in poteca ce fac deliciul pasajelor tehnice, ajungem la ramasitele unui camiion care a reusit sa urce aici prin anii ’50... dar nu a mai reusit sa coboare. Ne uitam nedumeriti prin jur pentru ca nu prea intelegem ...pe unde a urcat. Restul coborarii pana la asfalt e foarte inclinata si pune franele la grea incercare.

Dupa o coborare pe serpentine asfaltate ne trezim din nou in urcare... in ultima urcare a turei, “demonul” de 1300 m diferenta de nivel dintr-o singura bucata.
Prima parte a urcarii e pe asfalt pana la refugiul Xomo (1058 m). Dupa o pauza de masa atacam urcarea in serpentine nenumarate si incurajati de sutele de turisti care coboara de pe muntele Pasubio, gazda noastra din aceasta seara. 
Intr-un tarziu ajungem sus la refugiul Generale Achille Papa (1929 m) un refugiu care pe cat e de spartan pe atat e de primitor.

Dupa o scurta pauza de dus ...cu servetele umede, mergem sa vizitam la picior Strada delle Galerie, o poteca sapata in stanca in 1917, in timpul razboiului de catre italieni pentru aprovizionarea trupelor care aparau muntele Pasubio, ultima linie de aparare in fata armatei austriece. Poteca are o lungime de 6800 m, 52 de tuneluri si este unul din cele mai spectaculoase locuri vazute vreodata, pozele descriind mult mai bine despre ce e vorba.