|
Desi este sfarsit de noiembrie ne-am incapatanat sa mergem la tura cu bike-urile si nu oriunde ci la Garnic.
Pe la pranz ne intalnim in Resita, la garaj sa ne pregatim de plecare, asadar punem portbagajul pe masina lui Cata pe care urcam bicicletele. Nimic neobisnuit in asta numai ca afara turna cu galeata si temperatura nu mai avea mult si ajungea la zero. Vecinii radeau de noi cum ca am confundat portbagajul de biciclete cu cel de schiuri. Noi insa stiam exact ce facem. Plecam catre Garnic cu 2 masini pentru ca de fapt participam si la o actiune a Salvamont CS, pregatiri medicale cu doctori si asistenti. Seara, dupa ce ajungem, studiem mai in amanunt hartile si ne facem ceva planuri destul de marete, iar dupa o mica petrecere cu colegii salvamont de prin zona de vest a tarii ne culcam linistiti. A doua zi aruncam ochii pe feristra iar in jur totul alb, se asternu-se o zapada de 10 cm. Ne ducem sa vedem ce fac utilajele pe masina si le gasim bocna, ca abea le-am putut da jos de pe portbagaje. Ne sfatuim cateva minute si hotaram sa plecam pe zapada,cumva in zona, pentru ca timpul era scurt (prezenta obligatorie la cursuri). Asadar plecam 3, Catalin, Mario si Dogu pe o vreme faina, imbracati bine, iar pe jos sub cauciucuri zapada proaspata cu o aderenta uimitoare. Dupa ce renuntam la orice plan facut inital, urcam pesete ogoarele „Pemilor” pentru ca apoi sa coboram intr-o vale, fara sa stim ce drumuri vom avea sau macar daca vom avea vre-un drum. Nu dupa mult timp drumul dispare si coborarea devine abrupta, asa ca descalecam si o luam cu grija la vale pe o poteca imaginara. La un moment dat Mario alunca si cade o portiune destul de lunga, din fercire la aterizare numai haine rupte. Cobram si restul, pe acel abrupt fara probleme prea mari pana in fundul vaii, de unde suntem nevoiti sa urcam pe celalat versant pentru a gasi un drum, ceva, o cale si norocul ne surade; am gasit un salas si un drum foarte frumos si mai mult CU MARCAJ pe el. Repede Cata scotate harta si ne dam seama ca suntem pe marcajul cehilor. Apucam pe drum, in amonte si la scurt timp coboram la o moara de apa, 100% functionala. Dupa cateva sute de metrii, inca una si inca una... in total 5 bucati, pe care le vizitam si suntem bucurosi ca am dat peste ele din pura intamplare. Intre tip vremea s-a schimbat, a inceput sa ninga puternic si vantul incepea sa bata. Marcajul ne baga mai apoi intr-o poteca, care urca in usoare serpentine, insa zapada alunecoasa ne face ceva probleme. In 15 minute suntem iarasi pe dealurile agricole ale Garnicului si continuam urcarea pe acum pe un viscol nebun. Chiar pe inserat ajungem in Garnic si suntem multumiti de circuitul facut, usor obositii pentru ca efortul a fost destul de mare pa zapada proaspata. AICI HARTA TRASEULUI AICI POZE DIN TURA |